Pentru multe mame, noul prag pe care urmează să îl treacă împreună cu copilul lor e sinonim cu griji. Prea multe griji: „Dacă o să fie greu cu temele?”; „Dacă nu reușește să se adapteze?”; „Dacă nu poate sta în bancă o oră întreagă?”; „Dacă o să fie ținta bullyingului?”.

În loc să fie o bucurie, școala devine o corvoadă, chiar înainte să înceapă. Iar această presiune se răsfrânge, bineînțeles, asupra copilului, care nu-și va mai deschide aripile atât de mult.

De aici pornește cercul vicios pe nume „Școala-i grea”. Un ghem în care se încâlcesc tot mai mult, în antiteză, două fire diferite: așteptările mari ale părinților cu lipsa de motivație a copilului, încrâncenarea părinților cu lipsa de responsabilitate a copilului.