Astăzi, ca dovadă de iubire îți las o mărturisire.
Chiar dacă puiul nu-ți mai arată chiar a pui, ci aduce mai degrabă cu un tânăr bărbat sau o tânără femeie, îți întorci, poate, sufletul la zilele pline de gângureli și zâmbete și te întrebi:
Unde au dispărut toate?
S-au transformat în amintiri și au lăsat loc altora să-și găsească timpul.
Uite, eu îmi amintesc cum mi-a dansat inima la primul cuvânt rostit, la primii pași, dar au fost și momente în care mi-a fost teamă, m-am îngrijorat sau am simțit neputință, la fel ca tine.
Până la urmă, toate astea fac parte din viață, iar pe copii pentru viață îi pregătim.❤️
Trăiesc acum, alături de fiul meu, o perioadă nouă, frumoasă, mereu surprinzătoare și colorată.
Adolescența lui Amos e pentru mine ca un Crăciun îmbelșugat în care primesc ceea ce am dat la rândul meu.
Și la fel, poate, simți sau vei simți și tu.
O spun pentru că acum, mai mult decât oricând îmi mulțumesc:
🎁 pentru picătura de răbdare în plus pe care am avut-o când a vrut să-și lege singur șireturile, chiar dacă situația ar fi impus să ne grăbim;
🎁 că am discutat cu el fiecare regulă și am întors-o pe toate părțile ca el să înțeleagă „de ce”-ul din spate;
🎁 că am avut curaj să-i dau libertate când mă temeam cel mai tare și am avut încredere în el că se va echilibra pe bicicletă sau că va reuși să coboare de pe gardul pe care singur se cățărase;
🎁 că am crezut în mine și în știință chiar dacă oamenii din jur m-au judecat atunci când, în loc de o palmă la fund, i-am dat îmbrățișări și am citit emoțiile din comportamentul lui;
🎁 că am pus iubire înainte de pedepse și blândețe înainte de amenințări, ca să nu mă știe de frică.
Toate astea ne-au construit relația.
La fel cum și tu construiești, pas cu pas, zi de zi, relația cu cea mai iubită ființă din lume, copilul tău.
Tocmai de aceea, adolescența nu trebuie să fie despre trântit uși, despre dependențe și anturaje nepotrivite.
Adolescența este, de fapt, despre emoții și relații, despre prietenie și fiorii primelor iubiri, despre încredere și stimă de sine.
Și mai presus de toate, este despre el, viitorul adult care pare că nu mai are răbdare să crească.
Viitorul adult pe care poate nu ți-l imaginezi așa ușor dacă ai acum un pui de doar câțiva ani, care încă se ascunde după piciorul tău când nu își vede prietenii la locul de joacă.
Timpul trece însă atâââât de repede! Nu uita nicio clipă că fiecare zi contează, de când merge de-a bușilea și până când dă muzica tare în camera lui.
Tu îi ești model, îndrumare, plasă de siguranță.
Cu atât mai mult în adolescență, ia-l așa cum este, fluture proaspăt ieșit din crisalidă, cu aripile încă ude și fragile.
Usucă-i-le în îmbrățișarea ta, cu răbdare și căldură, chiar dacă privește mai mult spre ceilalți decât spre tine.❤️
Știi, eu și Amos mai privim uneori, împreună, fotografiile din primele lui zile de viață și ne amuzăm (mai mult el 🙂).
Îi mai miros părul și caut să mai prind din aroma caldă a bebelușului care a fost. Însă o fac fără regret pentru că Amos cel de acum mă încântă și mă surprinde plăcut.
Se uită ciudat la mine, așa cum poate o fac și ai voștri.
Dar pot să trec peste asta când îl văd cum privește spre viitor 🙂.
Până la urmă, printre șuvițele acelea, își vor căuta mereu cuib pupicii noștri plini de iubire.
Pe curând,
Urania Cremene
