Ce îi doare pe părinți…
Mi-e rușine să recunosc că uneori mi se pare că-l scap de sub control.
Deja îmi vorbește urât când nu-i convine ceva sau dacă-l rog să facă ceva.
Se strâmbă și trântește ca și când el ar fi șeful și simt că… nu înțelege că eu sunt adultul în relația asta și că ar trebui să mă asculte.
Am încercat și cu pedeapsă și cu amenințări. Ba chiar îi promit uneori că dacă se poartă frumos, îi cumpăr ce își dorește. Dar parcă nimic nu se prinde de el, parcă e mai rău pe zi ce trece…
Mă simt vinovată pentru felul în care mă comport cu el, iar noaptea, când pun capul în pernă, îmi promit că a doua zi voi fi mai blândă.