Dar uneori, grijile se adună și devin epuizare și frustrare:
„Oare am zis bine?”
„Oare o să-l rănesc?”
„Oare o să creadă că nu sunt un părinte bun?”
Și-atunci, când simți că nu iese totul cum trebuie, apare vinovăția pe care, ca să o acoperi, mai cedezi o dată. Sau mai cumperi ceva. Nu pentru că vrei să-l răsfeți, ci pentru că vrei să repari.
Și de un model care să-i arate că e în regulă să greșești, că poți să te ridici și să mergi mai departe.
Ești incredibil de atentă la nevoile copilului tău. Îl observi, îl înțelegi, îi simți emoțiile.
Copilul tău știe că e important, că e văzut, că e protejat.
Ai în tine un potențial uriaș de echilibru și încredere, doar că uneori e acoperit de un mic nor de perfecționism.
Respiră. La propriu.
Nu fiecare greșeală e un dezastru, nici pentru tine, nici pentru el.
Când simți că urmează să izbucnești, oprește-te și spune: „Am avut o zi grea și simt că mă enervez. Am nevoie de 5 minute să mă calmez.”
E o lecție de viață în sine, căci astfel îi arăți copilului că și emoțiile dificile pot fi trăite fără rușine, dar și fără să rănești.
Uite ce tehnici poți aplica:
„Ce s-a întâmplat? Ce am putea face diferit data viitoare?”
„Simt că mă enervez, am nevoie de 5 minute singură.”. Astfel îi arăți că emoțiile pot fi gestionate sănătos.
„Cum te-ai simțit? Ce crezi că ai putea face? Unde te-aș putea ajuta?” În felul ăsta îl ghidezi, dar nu îi rezolvi tu provocările.