Casa ta funcționează ca un mecanism bine uns, programul e clar, mesele sunt așezate la timp și ghiozdanul e mereu pregătit de seara.
E o formă de iubire în toată organizarea asta, pentru că, de fapt, nu e despre control, ci despre grijă. Despre dorința ta ca totul să fie în ordine, pentru ca și copilul tău să se simtă în siguranță.
Și adevărul e că faci o treabă minunată. Copilul tău știe exact la ce să se aștepte, știe că promisiunile tale se respectă și că regulile nu se schimbă de la o zi la alta. Doar că uneori, perfecțiunea asta poate să devină obositoare, atât pentru tine, cât și pentru el.
Ești un reper de stabilitate și consecvență. Copilul tău știe că se poate baza pe tine, că ești acolo și că regulile au sens. Îl înveți responsabilitatea fără să-ți propui neapărat asta. Faptul că îl implici, că îl lași să participe la sarcinile zilnice, îi dă încredere și un sentiment profund de siguranță.
Respiră adânc și lasă perfecțiunea să se topească puțin. Nu toate lucrurile trebuie făcute impecabil, nici măcar de tine.
Poți să spui: „Las vasele pentru mai târziu” și să vă jucați un joc de memorie. La fel cum poți să-l lași să verse puțină apă, fără să sari imediat cu mopul. E o dovadă de încredere în el, dar și de blândețe față de tine.
Și, mai ales, acceptă că uneori casa e dezordonată, dar sufletul e plin.
Uite ce tehnici poți aplica 🌸
„Îmi place cum ai combinat piesele. Cum te-ai gândit?”
„Strângi tu farfuriile, iar eu te ajut dacă ai nevoie.” (nu faci tu în locul lui)
„Se întâmplă să verși apă. Hai să vedem cum putem curăța împreună.”